La indieni, sarbatorile nationale au, de asemenea, legatura si cu celebrarea unui anumit sfant, sau a unei sarbatori.
Diwali
Diwali este o sarbatoare hindusa plina de bucurie care celebreaza triumful binelui asupra raului. Este, de asemenea, cunoscuta sub numele de Festivalul Luminilor si este un festival de cinci zile centrat pe familie si comunitate. Intalnim lumini, sarbatori delicioase, focuri de artificii, targuri de strada, rugaciuni si muzica.
Dupa cum sugereaza si numele, cea mai mare parte a celebrarii implica aprinderea de lumanari sau candele, numite Diyas, care simbolizeaza victoria personala a binelui asupra raului si intoarcerea la credinta. Acest festival luminiscent incepe in fiecare zi inainte de rasaritul soarelui, in orase luminate de mii de lumanari, lumini si lampi. Florile sunt insirate in ghirlande peste case si intreprinderil. Noaptea, focuri de artificii lumineaza cerul orasului, dar si casele si inimile tuturor celor care iau parte .
Holi
Holi sau Festivalul Culorilor din India este o sarbatoare care are loc primavara si este celebrata in India, Nepal si Bangladesh, dar si in multe alte tari. In fiecare din aceste tari, aceasta sarbatoare care prevesteste primavara, are o alta denumire.
Aceasta sarbatoare este de origine hindu si presupune ca fiecare persoana care participa sa se imbraca in haine cat mai viu colorate si, cine doreste, sa se picteze pe fata. Sarbatoarea dureaza aproape 16 zile si fiecare zi poarta cate o denumire specifica.
Localnicii tin aceasta sarbatoare pentru a inlatura demonii si tot ce este rau. Participantii isi pot picta fata cu pudra colorata, dar pot colora si apele din zona, considerand astfel ca vor fi feriti de boli daca se vor spala cu apa colorata.
In zilele noastre, sarbatoarea Holi este o scuza pentru indieni de a-si uita inhibitiile si diferentele dintre caste, de a celebra venirea primaverii si de a se distra. Tinerii isi petrec ziua flirtand pe strazi, iar adultii isi intind mana in semn de pace; toata lumea este intr-o frenezie aruncand praf viu colorat si apa. Preambulul festivalului are loc in prima noapte cu luna plina, intreaga sarbatoare durand 2-3 zile. Seara, pe strazi sunt aprinse artificii care vor lumina toate colturile intunecate. Acestea au efectul de a alunga spiritele rele si energia negativa, dar, in acelasi timp, simbolizeaza si distrugerea personajului mitologic negativ Holika, dupa care festivalul a fost denumit. In dimineata urmatoare, strazile sunt pline de oameni care alearga, tipa, sunt veseli si se stropesc cu apa si culori. Este chiar acceptat consumul de marijuana pentru a crea atmosfera lipsita de inhibitii.
Culorile sunt cea mai vesela parte a sarbatorii Holi. Ele adauga vitalitate festivalului, facandu-l cel mai vibrant si emotionant dintre toate. Cu toate acestea, culorile capata semnificatii:
-verde – vitalitate
-albastru- calm, seninatate
-galben - pietate, smerenie
-rosu – puritate
Dintr-o data, pe la ora pranzului, nebunia ia sfarsit. Toata lumea se indreapta catre rauri sau cazi pline cu apa, unde se vor relaxa. Seara si linistea se lasa apoi asupra acestei tari.
Happy Holi !
Navratri
Navratri (noua nopti) este unul dintre cele mai mari festivaluri indiene. Acesta simbolizeaza triumful binelui asupra raului si este sarbatorit timp de zece zile. Festivalul este dedicat zitei mama Durga. Durga a anihilat demonul Mahishasura dupa o lupta neincetata de noua zile si noua nopti.
In timpul festivalului, pentru a celebra o recolta buna, femeile planteaza noua tipuri de seminte de cereale in recipiente mici. Puietii vor fi oferiti zeitei. Pentru femei, Navratri este un moment bun de cumparaturi; este un moment de bun augur pentru achizitionarea de aur si bijuterii, pietele fiind deschise in fiecare noapte pana tarziu. Femeile se imbraca zilnic in rochii minutios confectionate pentru ritualuri sau dansuri.
A zecea zi de festival se numeste Dussehra, si marcheaza triumful binelui asupra raului.
Onam
Onam este cel mai mare festival din statul indian Kerala. Se incadreaza in cursul lunii Malayalee de Chingam (august-septembrie) si marcheaza venirea legendarului rege Mahabali. Festivalul dureaza timp de zece zile si este legat de mai multe elemente ale culturii Kerala. Complicate coroane de flori (poza mai jos), alimente, curse de barci si dans - toate joaca un rol important in festival. Pentru acest festival, oamenii poarta haine noi: barbati o camasa si o fusta. Fetele poarta o fusta numita Pavada, si o bluza.
Onam este festivalul recoltei in Kerala. Conform legendei, Kerala a cunoscut epoca de aur in timpul domniei regelui Mahabali. Toata lumea in stat a fost fericita si prospera, iar regele a fost apreciat de supusii sai. In afara de toate virtutile sale, Mahabali a avut un neajuns - a fost egoist. Este festivalul in care oamenii ii arata regelui cat de fericiti si multumiti sunt. Partea cea mai impresionanta din celebrarea Onamului este sarbatoarea numita Onasadya, intocmita de Thiruonam. Este o masa incarcata cu 11 - 13 feluri de mancare esentiale. Onasadya se serveste pe frunze de banane si oamenii stau pe o rogojina stabilite pe podea pentru a lua masa.
Traditii si obiceiuri
Nunta
Nuntile Indiene sunt extrem de stralucitoare,pline de farmec si totodata cu ritualuri bine stabilite. O nunta poate dura pana la cateva zile bune, timp in care cei doi miri vor fi vizitati de peste 400 pana la 1000 de invitati, care de cele mai multe ori sunt necunoscuti celor 2 tineri casatoriti. Cele mai multe dintre casatorii sunt aranjate, doar in ultima perioada si in special in mediul urban facandu-si loc casatoriile ce au la baza dragostea dintre cei 2. Este vorba in special de 2 familii ce se vor inrudi, tinerii casatoriti fiind mult mai putin implicati in tot procesul de pana a fi impreuna.
Multe din obiceiurile unei nunti indiene se vor regasii in religiile Hinduse, Sikhs si chiar si Musulmane. O nunta va fi precedata de o serie de ceremonii si datini, urmand ca in ziua nuntii cei doi miri sa fie supusi unor alte ritualuri autohtone.
Bariksha este momentul in care parintii fetei si-au aratat intentiile oficial pentru un anumit mire, acesta din urma impreuna cu familia fiind de acord cu alegerea facuta. Un refuz in zilele ce urmeaza este putin probabil.
Byaha Haath este purificarea mintii, sufletelor cu corpurilor celor doi insuratei. Este o ceremonie ce se va petrece in timpul zilei si ii va pregatii pe cei doi pentru noaptea ce urmeaza. "Uptan” este o pasta preparata din apa de trandafir si alte mirodenii ce va fi aplicata de catre 7 fete nemaritate pe fata, mainile si picioarele miresei si ale mirelui. Dupa aceasta ceremonie cei doi nu vor mai avea voie sa paraseasca casa pana la desfasurarea propriuzisa a nuntii.
Tilak presupune calatoria parintilor fetei acasa la baiat pentru a oficializa relatia. O mare petrecere va fi organizata, iar cei implicati vor sarbatorii cu mult fast. Un numar mic de rude ale fetei va fi prezent la aceasta sarbatoare, undeva nu mai mult de 10 persoane. Nu se va intampla prea des ca parintii baiatului sa faca propunerea unei casatorii.
Traditii ale femeilor
Desi in viziunea occidentala atat inelul din nas cat si punctul de pe frunte par ciudatenii, in India ele sunt de fapt mijloace de infrumusetare.
Inelul din nas este, in viziunea indiana, o modalitate de a sublinia frumusetea feminina. Obiceiul a fost introdus in spatiul hindus in secolul al 16-lea, el fiind originar din Orientul Mijlociu. Initial inelul din nas era apanajul femeilor casatorite, in ziua de astazi el este purtat si de tinere necasatorite, incepand cu varsta de 16 ani. Aceasta fiind varsta la care o tanara devine numai buna de maritis.
Bindi este punctul rosu purtat in frunte de catre femeile din India. Pentru ca acest punct rosu format cu ajutorul pudrei de vermilion, plasat in mijlocul fruntei este considerat in religia hindusa un simbol al celui de-al 3-lea ochi, cel magic, nu doar femeile hinduse poarta Bindi ci si barbatii. In acest context Bindi este un simbol religios, dar el are si o functie sociala.
In mod traditional Bindi reprezinta un soi de verigheta a femeii indiene casatorite ce se deosebeste de cea necasatorita. In timp insa Bindi a evoluat atat ca format cat si ca raspandire.In ziua de azi el nu este redus la un punct rosu format cu ajutorul pudrei de vermilion, ci poate fi reprezentat si de o bijuterie, sau o piatra pretioasa. Bindi si-a pierdut din simbolistica devenind mai mult un accesoriu la moda, decat un aspect al traditiei.
Superstitii
In India, superstitia spune ca mirele si mireasa trebuie sa inconjoare de sapte ori un foc mate, pentru ca legatura lor sa fie binecuvantata de zei.
Ganesha, fiul lui Shiva si al zeitei Parvati, este zeul succesului, intelepciunii si norocului; hindusii i se roaga de cate ori urmeaza sa se intreprinda ceva, pentru auspicii favorabile si inlaturarea obstacolelor. In India centrala , in ziua de An Nou, toate casele se impodobesc cu steaguri portocalii, aducatoare de noroc. In sudul Indiei, de Anul Nou, oamenii isi curata casele si le decoreaza cu frunze de mango si modele „rangoli”, pentru un an prosper.
O gingasa superstitie din India contemporana a raspandit credinta ca, atunci cand suna clopotele pe malul fluviului sfant la ora trei dimineata (deci atunci cand oamenii dorm), Krishna coboara din cer ca sa faca daruri saracilor, sa.i apere pe cei neajutorati si sa.i aline pe cei loviti de napasta.
Si o superstitie devenita obicei : in moschei si in temple este obligatoriu sa te descalti ; de altfel, este semn de politete sa dai jos pantofii, cand intri in casa cuiva.
Costumul National ~ Sari.ul
Din multe puncte de vedere India ramane inca un taram mult prea putin exploatat, insa atunci cand vorbim despre moda si textile lucrurile se schimba radical. De-a lungul timpului India a oferit nu doar matasuri si casmir europenilor ci si nenumarate surse de inspiratie la nivel de estetica. Vorbim asadar despre sari, dat fiind ca este cea mai veche piesa de vestimentantie indiana pentru femei.
Originile sari-ului nu sunt pe deplin cunoscute, insa din cercetarile efectuate pana in prezent primul sari purtat de o femeie dateaza din anul 100
i.Hr. Sari-ul cu pricina acoperea intregul corp si era foarte voluminos. Dansatoarele din templele indiene purtau astfel de sari-uri care le ofereau libertate de miscare si le mentineau in acelasi timp standardul de modestie.
Evolutia sari.ului
Sari-ul difera de la o zona a Indiei la alta, atat in ceea ce priveste motivele cat si dimensiunile. Sari-ul este constituit de o bucata de panza/matase/bumbac/georgette de 4 pana la 8 metri lungime si 1 metru si jumatate latime. Acest material se infasoara in jurul taliei, apoi in partea superioara a corpului, iar stilurile in care poate fi purtat difera in functie de ocazie (traditia indiana spune ca atunci cand o femeie se casatoreste primeste ca zestre 40 de sariuri, iar dupa casatorie trebuie sa isi mai cumpere inca pe atatea) si desigur de obiceiurile fiecarei zone in parte.
Sari-urile prezentau diferite motive realizate manual, fiecare dintre ele avand o semnificatie aparte. Nu va ganditi ca la ora actuala motivele despre care va vorbesc au disparut cu totul. Dimpotriva, unele dintre ele sunt mai prezente ca niciodata nu doar in India ci in colectiile designerilor internationali. Cel mai cunoscut este cu siguranta "paisley”, care in cultura indiana este un simbol al fertilitatii. Elefantul reprezentat sub diferite forme este asociat cu regalitatea si puterea, fiind de asemenea si zeul invataturii "Ganesha”. Pestele este un alt motiv prezent pe sari-urile indiene. Acesta indica abundenta, bogatia si fertilitatea, iar sari-urile ce au brodate pesti se regasesc in special in zonele de coasta. Nu in ultimul rand, papagalul denota pasiune iar "rudrak sha”, samanta unui arbore care creste in regiunea Himalaya este un simbol religios important, fiind dedicat lordului Shiva.
In India alegerea unui sari trebuie sa respecte si anumite aspecte ce tin de cromatica. Rosul spre exemplu este preferat pentru tinuta de nunta (se spune ca aduce noroc in cuplu), fiind in acelasi timp culoarea regalitatii. Sari-ul galben este purtat de catre mamele care au nascut de curand, iar albul (contrar poate a ceea ce am fi tentati sa credem) este culoarea de doliu.
Mancare Traditionala
Mancarea indiana are o mare varietate in stilurile sale de gatit, care au capatat o reputatie bogata in lumea intreaga pentru ca e aromata si delicioasa, iar prepararea sa si simpla diversitate de condimente fac din mancarea indiana o alegere populara, de departe. Exista atat de multe tipuri de mancare in India incat devine dificil sa alegi din gama diversa a mancarii traditionale din India. Precum amalgamurile de culturi exista de asemenea amalgamuri de stiluri culinare.
In India mancarea vegetariana este cea mai populara, dar are de asemenea o bucatarie extraordinara non-vegetariana, multi oameni folosind bucatari indieni pentru cerintele lor alimentare speciale, iar in India daca cereti un fel de mancare vegetarian ciudat, veti fi respectat, si nimeni nu va considera ca sunteti un extraterestru daca mancati asa ceva. Locurile de masa in India sunt vegetariene si non-vegetariene, sau ambele, si exista semne afara sau deasupra meniului. Persoanele religioase nu consuma carne de animal, brahmanii ortodocsi nu vor manca feluri de mancare gatite in afara casei lor, iar cei mai extremisti oameni religiosi nu vor mancare oua si produse lactate.
A manca in oras este intotdeauna distractiv si aveti intotdeauna o mare varietate de alternative la alegere, bucatarii si arome oferite in multe tipuri de localuri, precum: dhabas si bhojanalayas, restaurante, restaurante pentru turisti si localuri fast-food. De-a lungul soselelor pe unele autostrazi este posibil sa gasiti „Dhabas” (poza de sus) reînnoite iar in orasele veti gasi Bhojanalayas, care sunt vanzatori cu o igiena dubioasa, dar reprezinta cine indiene mai ieftine, aceste locuri oferind deseori mancare de baza dar buna, ce consta din curry cu legume, dhal, orez sau paine indiana si uneori carne. Pentru a alege un Dhaba bn, ar trebui sa vedeti de afara dupa numarul de camioane care sunt parcate, pentru ca aceste localuri sunt locuri traditionale de luat masa pentru soferii de tiruri.
Palak panner este un fel de mancare indiana, din spanac si panner (branza de vaci indiana) , intr.un sos curry. Sosul gros se bazeaza pe piure de spanac. Aceasta este o mancare vegetariana populara.
Raitaeste un condiment indian, facut din iaurt si folosit ca sos. Acesta poate fi asezonat cu coriandru, chimen, menta, ardei iute si alte iurburi sau condimente. Poate fi amestecat cu legume sau fructe.
Dhoklaeste o gustare din statul indian Gujarat, preparata cu aluat de naut.
Religia~Brahmanismul si Hinduismul
Brahmanismul este vechea religie care stapaneste si astazi in India. Este in amestec intre politeismul naturalist al Vedelor, cum se numesc cartile sacre ale brahmanismului, si monismul panteist, iesit din meditatiile religioase ale preotilor brahmani. Religia Vedelor, anterioara brahmanismului, era prea naturalista si prea senzualista. Pazitorii si cititorii Vedelor - preotii brahmani - au cautat sa spiritualizeze acest naturalism si au creat un zeu unic, Brahma, care nu este altceva decat rugaciunea zeificata. In fond, t Brahma nu este decat o abstractie, un neant. Din acest neant, brahmanismul face sa se nasca totul, in el, iar prin purificare si spiritualizare, sa se reintoarca tot la el. De aici principiul metempsihozei sustinut de brahmanism, pentru ca, prin reincarnarea sufletelor dupa moarte in alte trupuri, sa se poata face purificarea si reintoarcerea lor in Brahma, adica in neant. In forma aceasta abstracta, brahmanismul nu a fost accesibil maselor populare. In schimb, brahmanii-preoti au facut din religie mai mult un motiv de meditatie filozofica. Sensul si rostul vietii fiind neantul-nimicul, suprema fericire este sa parasesti aceasta viata. De aici caracterul de austeritate si asprime ascetica al brahmanismului.
Hinduismul zilelor noastre nu este acelasi cu Hinduismul de acum 5000 de ani. Religia hindusa a evoluat in acesti ani. Acum ea cauta sa fie o sinteza a diverselor idei si influente ce strabat intreg subcontinentul indian si care reprezinta sute de grupuri sociale, culturale si tribale. De fapt, insasi termenul hindu nu este originar din India. El este denumirea persana a fluviului Indu. Yoghi Ramacharaka face aceasta observatie: "Diferitele secte hinduse, desi practic par sa fie religii diferite, in realitate se considera a nu fi decat diferite secte si diviziuni ale Unei Singure Religii Eterne a Indiei, bineinteles, fiecare considerandu-se pe sine ca fiind cea mai buna si mai favorizata exprimare si interpretare a ei.”
Dansuri
Universul exotic indian ofera numeroase forme de dans clasic, fiecare dintre ele originar intr-o anumita regiune. Cele opt stiluri principale sunt Bharatanatyam, Kathak, Odissi, Kuchipudi, Mohiniattam, Manipuri, Sattrya si Kathakali. Pe langa acestea, se intalnesc multe alte dansuri de sorginte popular-religioasa. Dintre ele cel mai faimos este Bhangra, prezent in toate cluburile din lume datorita MC-ului indian Punjabi. Dansul indian este o arta deosebita, el cere o coordonare perfecta intre posturile corporale, expresia faciala, avalansa miscarilor si glas. Da! Pentru ca de cele mai multe ori, dansatoarea indiana este si actrita si cantareata, sustinand povestea dansului respectiv prin gesturi ale mainilor si priviri sugestive.
Dansul indian se compune intotdeauna din doua categorii distincte: Nritya si Nritta. Prima categorie se refera la povestea din spatele cantecului dupa care se danseaza, in timp ce Nritta corespunde miscarilor coregrafice in stare pura. Varietatea gestica rezultata in urma armonizarii celor doua concepte este impresionanta. Astfel exista 13 miscari distincte ale capului, 37 pentru ochi, 7 ale barbiei, 9 ale gatului, 5 ale sanilor, 32 pentru picioare (dintre care 16 in aer), 24 pentru fiecare mana si 13 pentru ambele maini combinate. Aici dansul exploateaza toate miscarile corpului uman pentru a se reprezenta pe sine drept singurul mod de comunicare a sufletului cu absolutul, facand din niste simpli privitori, martorii privilegiati ai acelor momente deosebite in care simti ca extraordinarul este vizibil si sublim in acelasi timp. Studiul unei arte deosebite cum este dansul indian incepe de obicei la varsta de 5 ani, cand micutele patrund pentru prima oara pe portile scolilor specializate de pe intreg cuprinsul Indiei. Odata ajunse aici, maestrele dansatoare se ocupa de toate aspectele ce tin de procesul invatarii – corectarea posturilor si armonizarea gesturilor. In scolile de elita, este necesar studiul amanuntit pe o perioada de 7 ani, pentru ca tanara absolventa sa ajunga o dansatoare profesionista in adevaratul sens al cuvantului.
